Vinul obtinut din soiul Feteasca alba are forta sa-si pastreze personalitatea indiferent de zona unde este produs, merita cu prisosinta din partea noastra, a viticultorilor si a oenologilor romani, toata cinstirea si il putem numi pe drept cuvant "mandria podgoriilor romanesti".

Aparuta pe teritoriul istoric al Moldovei, Feteasca alba a fost cunoscuta in popor si sub denumiri ca Poama fetei, Pasareasca alba si Poama pasaresca, ultimile doua denumiri fiind date si de faptul ca, la coacere, Feteasca alba este foarte cautata de pasari. In prezent, soiul Feteasca alba se intalneste in aproape toate centrele viticole ale Romaniei, si totalizeaza o suprafata de circa 25.000 de hectare, fiind astfel soiul cel mai cultivat din tara noastra.

Feteasca alba are o putere de acumulare a zaharurilor foarte ridicata, din acest punct de vedere situandu-se printre primele soiuri ale lumii. Cantitatea de zahar acumulata in struguri in mod normal este de 180-220 g/l de must, dar poate ajunge pana la 240-250 g/l si chiar 270 g/l, in conditii de supramaturare.

Gustul este echilibrat, generos, delicat si placut, lasand in cavitatea bucala o impresie placuta de rotund si catifelat si o aroma ce aduce cu cea a fagurilor cu miere. Vinurile maturate in butoaie de stejar si invechite in sticla au o evolutie benefica, ele capatand o aroma-buchet apropiata de cea a fructelor uscate, amplificand calitatea vinului.
Dar Feteasca alba mai are si alte "secrete": in unele podgorii ce dispun de un ecoclimat temperat mai racoros, din Feteasca alba se obtine un vin cu aciditate mai ridicata, avand in acelasi timp o prospetime si o fructuozitate deosebite. 

Vinul se livreaza in cutie de lemn si este insotit de buletinul de analiza.