A doua linie născută din colaborarea dintre Crama Oprişor şi Ciprian Paleologu a fost un dublu experiment, şi am constatat bucuroşi că mulţi dintre iubitorii vinului l-au acceptat fără ezitare. Pe de o parte, NENUMITA nu are o „poveste” fixă, prestabilită. Ciprian Paleologu a creat trei personaje – Femeia, Copilul şi Fiara –, cărora le-a dat drumul în lume, în patru ipostaze diferite, pentru ca oricine le întâlneşte să le scrie povestea. Dacă Adam s-a pus deasupra necuvântătoarelor dându-le nume (căpătând, în consecinţă, un ascendent asupra lor), cele trei personaje rămân generice. Sunt ingredientele care, prin universalitate, rescriu basmele lumii, fără a arăta cu degetul spre vreunul.

Pe de altă parte, libertatea celui care ajunge în posesia cutiei cu patru etichete nu stă doar în dreptul (obligaţia) de a-i scrie povestea, ci şi în posibilitatea de a-i da un nume. NENUMITA este mai mult decât un joc, este cererea cuvântului sacru, a parolei care delimitează lumea sensibilă (cognoscibilă prin simţuri) de cea a fantasmei, a mitului, a nostalgiei timpurilor în care oamenii trăiau în şi din basm. NENUMITA creează reflexul de a da nume, iar „a da nume” înseamnă a face distincţie, a separa, a compara, a da viaţă. A imagina un nume pentru acest vin se poate traduce prin a ţi-l apropia şi asocia. Adică, a descoperi un dialog între sine, profunzimile şi expresiile acestei poţiuni magice, lăsându-te pradă energiilor pe care mitul le descătuşează.

Esenţa experimentului este rezumată în certificatul de autenticitate ce însoţeşte fiecare cutie NENUMITA astfel: „Tot ce vei gândi despre minunăţiile din cutie este de nepus la îndoială, este de împărtăşit cu persoane apropiate şi, mai ales, este de păstrat cu sfinţenie. […] Citeşte cu atenţie poveştile de pe etichete, încearcă să le înţelegi, să iei parte la ele, să fii, pe rând, Fiara, Copilul, Femeia...” 

Shiraz, Cabernet Sauvignon, Merlot şi Pinot Noir. Aceleaşi soiuri care au creat “Fragmentarium”, însã în alte proporţii, cu altã intenţie şi altã perspectivã. În loc de “vin de meditaţie”, Nenumita propune “vin pentru deliruri cosmogonice”. Este imposibil sã te apropii de o asemenea sticlã şi sã nu cazi pradã tentaţiei jocului propus: sã creezi propriul basm. Gustul în sine spune o poveste interminabilã, care cere mereu mai multã atenţie, mai multã aprofundare. La fiecare picãturã gustatã, vinul mai dezvãluie ceva, o nuanţã nouã se ridicã, acoperind ceea ce pãrea dominant cu doar o clipã înainte. Un parcurs olfactiv de întindere şi un complex gustativ zdrobitor, ca un alai de personaje din “1001 de nopţi” sau ca un carnaval veneţian în care nu descoperi douã mãşti identice. De la fructul brut, zemos – mai ales cireşe, cireşe negre şi vişine, se trece subtil spre mieji din dulceaţa de caise, izuri de nucã şi peltea de afine, cu apariţii subite şi meteorice de nuanţe de mentã şi eucalipt, totul învãluit într-o aromã sângerie, neguroasã, greu de definit, însã uşor de simţit şi recunoscut. Turnat în pahar,vinul îşi “vorbeşte” povestea mai bine de o orã, în trohei epopeici, fãrã sã oboseascã, însã, auditoriul. Dimpotrivã, pe mãsurã ce se deschide, nuanţele reconfortante de mentã şi fructe proaspete devin tot mai puternice, ţinând interlocutorul captiv al poveştii pânã la nivelul la care se poate spune cã “lumina adânceşte misterul”.