Tradițiile vinului

Publicat : 2019-10-26 11:35:01
Categorii : De veghe in...vita de vie , Odiseea vinului

Bun îi vinul ghiurghiuliu, servit toamna, pe târziu…

Cultivarea viței de vie în spațiul carpato-danubiano-pontic începe cu Vitis vinifera silvestris, vița de vie sălbatică, care a apărut în jurul anului 7000 î.Hr.

Venirea romanilor în regiune a însemnat o dezvoltare fulminantă în domeniul viticulturii, aceștia aducând cu ei noi soiuri de viță de vie, dar și tehnici noi de creștere și îngrijire a culturilor.

În anul 1862, România deținea aproximativ 100.000 de hectare de viță, această suprafață crescând la 150.000 de hectare până în 1883. Urmează o invazie de filoxere, insecte care au distrus o parte considerabilă din viile Europei, afectând și România. Recuperarea viilor după acest episod a fost posibilă datorită intervenției francezilor care au adus în România soiurile Merlot, Chardonnay, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Sauvignon Blanc, cultivate cu succes și în prezent.

Pentru români, culesul viei a fost, din vechi timpuri, prilej de a petrece şi de a da frâu unor obiceiuri şi superstiţii. Un obicei străvechi al viticultorilor din podgoriile Buzăului este cel al zdrobitului boabelor de struguri cu picioarele, de către fecioare tinere şi frumoase.

Toată luna septembrie gospodarii se dedică culesului viţei-de-vie dar şi obiceiurilor din jurul acestei ocupaţii. Pentru viticultori, 14 septembrie, ziua Înălţării Sfintei Cruci, este momentul în care se dă startul sezonului de cules struguri. Ziua Crucii marchează începutul sărbătorii cunoscute sub numele de Cârstovul sau Ostrovul viilor, Viniţel ori Viniceriu.

Vinul este considerat un aliment sacru, și este folosit în biserică la cele mai importante momente din viaţa umană (botez, cununie, înmormântare, împărtăşanie), iar producerea lui respectă şi astăzi tradiţiile moştenite din străbuni.

În multe zone rurale ale ţării, podgorenii consideră că au dreptul să guste din rodul viilor abia după ce duc primii struguri la biserică.

În unele sate, pentru pomenirea celor trecuţi în nefiinţă, cei care se strâng la cules stropesc pământul cu primele picături de must şi împart ulcele noi cu primul suc de struguri din an. Unii dintre viticultorii români au obiceiul de a lăsa pe vrej ultimii ciorchini, aceştia fiind “strugurii lui Dumnezeu”. În alte zone viticole, ţăranii nu încep culesul înainte de a sfinţi via şi locul în care urmează a fi depozitate butoaiele cu vin, în credinţa că vinul va fi astfel mai bun. Până să toarne prima găleată cu must în butoi, culegătorii chiuie cu putere, pentru ca vinul să iasă bun după care încing ospeţe, pe alocuri şi cu lăutari. După terminarea culesului, seara, gospodarii se strâng pe lângă case, în jurul focului, împart struguri de pomană şi prepară must. Pomana cu struguri e o ofrandă care atrage rod bogat şi în anul ce vine.

Potrivit unei superstiţii vechi, cel care intră în vie cu sapa în ziua de vineri va avea parte de furia naturii iar via va fi băută de piatră şi proprietarul nu se va putea bucura de rodul ei. Pe vremuri, la Cârstovul viilor, exista un obicei boieresc foarte apreciat. Aceștia obișnuiau să ofere câte o bucată de pământ tinerilor proaspăt căsătoriți.

Cu siguranță v-am convins să oferiți în dar un vin bun, și să vă completați rastelul, prin urmare, vă invităm cu drag în librărie.